Cine îl consiliază pe consilierul lui Trump?

Speranța ar fi să știe să asculte cât mai multă lume. Asta îl sfătuiește pe Jason Greenblatt și fostul ambasador al Statelor Unite în Israel, Daniel Shapiro (august 2011- 20 ianuarie 2017). E chiar titlul editorialului său din Foreign Policy – „Sfat pentru Trimisul lui Trump în Orientul Mijlociu; nu te opri doar la Netanyahu și Abbas”.

E descurajator de greu să înțelegi argumentele părților – aproape neschimbate de zeci de ani de zile – dacă n-ai mâncat negocieri israeliano-palestiniene pe pâine. Trebuie, de pildă, să fii destul de versat, ca să știi când să spui „Cisiordania” și când „Malul de Vest” sau „Iudeea și Samaria” – denumind una și aceeași regiune. Trebuie să cunoști în amănunt istoria străveche, la care se face deseori apel, dar și realitatea imediată în care, dacă armata israeliană n-ar propti Autoritatea Palestiniană și Fatah-ul (ca să nu mai vorbim despre asistența de securitate acordată de americani trupelor palestiniene), Hamas ar ocupa Cisiordania în mai puțin timp decât i-a luat trimisului special al Statelor Unite să discute cu Netanyahu.

Ambasadorul Shapiro are dreptate: să ne amintim că nimeni n-a făcut mai multe drumuri între Ierusalim și Ramallah decât fostul Secretar de Stat Kerry – fără nici un rezultat remarcabil.

„(…) întâlnirile cu prim ministrul israelian Benjamin Netanyahu și consilierii săi de top din Ierusalim, apoi călătoriile la Ramallah pentru convorbiri cu Președintele Autorității Palestiniene Mahmmud Abbas și echipa sa. Ospitalitatea Orientului Mijlociu cere adesea și o masă. Gazdele îți împărtășesc nemulțumirile, propria versiune asupra istoriei, și năzuințele legate de următoarea etapă diplomatică. Sincer, asta înseamnă că fiecare dintre părți încearcă să obțină ca Statelor Unite să adopte propriile sale poziții, impunându-le și celeilalte părți. Aceste întâlniri, care de multe ori necesită o mișcare de du-te-vino, pot deveni chiar mai lungi și mai tehnice (…), iar mizele cresc. Și asta înainte ca trimișii noștri să adauge vizite în capitalele arabe, coordonarea cu partenerii din Cvartet (Uniunea Europeană, Rusia și Națiunile Unite), precum și vizite găzduite la Washington. Unul dintre rezultatele acestei abordări tradiționale este că oficialii americani au tendința de a asculta un număr de voci foarte limitat. Pentru siguranță, trebuie să se stabilească o relație de încredere între trimișii noștri și liderii israelieni și palestinieni plus consilierii lor. Greenblatt și ceilalți trebuie să ia în considerare sute de ore petrecute cu ei”.

Sfaturile lui Daniel Shapiro conțin o analiză detaliată și foarte utilă, pe grupuri de posibili interlocutori. Păcat că a trebuit s-o facă prin intermediul presei și, mai ales, că Jason Greenblatt (experiență: zero) n-a simțit nevoia să discute cu omul cel mai potrivit să-i ofere imaginea asupra a ceea ce ar avea de făcut.

Dacă Greenblatt se consultă exclusiv cu Friedman, viitorul ambasador al Statelor Unite în Israel (alt novice), americanii s-ar putea trezi curând cu un proiect de pace al Moscovei.